După ultimul val de inundaţii, apele se retrag urît. Lasă în urmă mortăciuni şi un nămol exasperant în casele oamenilor. Un miros de hoit şi de mlaştină le reaminteşte obsedant nefericiţilor loviţi de ape de tragedia prin care au trecut. Se fac teledonuri cu apeluri dramatice, pentru a sări în ajutorul celor care nu mai au decît hainele de pe ei.

Preşedintele Băsescu a încercat să ne convingă, de la faţa locului, că inundaţiile n-au fost chiar atît de catastrofale pe cît le-a prezentat presa. Dacă miza ar fi fost întreţinerea optimismului naţional, l-aş fi înţeles pe preşedinte că se ia la harţă cu ţărănci isterizate de prăpădul care le-a dat viaţa peste cap. L-aş fi înţeles şi dacă le-ar fi spus femeilor acelora amărîte să meargă pe mîna lui, fiindcă îi scoate el pe sinistraţi la mal, pînă la urmă.

Cu atitudinea asta, că nu e dracul chiar atît de negru, cînd e limpede că de fapt e mai negru decît îl descriau ţăranii, Traian Băsescu începe să mă dezamăgească. Bancul lui cu iarna nu-i ca vara, de pe vremea cînd era primar mi s-a părut hazos şi de efect. Dar acum, cînd au murit oameni şi cînd zeci de mii au rămas fără adăpost, dialogul lui cu "Măi, femeie !" avea ceva care mă face să cred că Băsescu face primele experimente în încercarea de a trăi într-o lume croită cum vrea el, nu după calapodul realităţii. El îşi putea risca echidistanţa politică, pe care oricum o riscă şi cînd e cazul şi cînd nu, pentru a le spune sinistraţilor că amploarea inundaţiilor din această vară se trage de la cei 15 ani de miserupism de pînă la venirea lui la putere. Nu cred că l-ar fi acuzat cineva pe fostul căpitan de vapor, dacă ar fi reamintit că România a fost condusă şi de la Cotroceni şi din opoziţie de un fost responsabil peste apele ţării în toată această perioadă.

Apropo de asta, dl Ion Iliescu ar face mai bine să nu mai producă pans