Judecarea semenilor în funcţie de criteriul inteligenţei este o practică extrem de răspîndită, reflectată - mai ales în discursul Jumoristic şi în limbajul familiar şi argotic - într-o mare diversitate de termeni şi perifraze. În cultura română tradiţională judecata asupra inteligenţei - cu verdictul prost / deştept - pare a fi în orice caz privilegiată, mai ales în dauna judecăţii etice. Am trecut altă dată în revistă cîteva dintre comparaţiile şi metaforele prostiei în limba română (de la simbolurile cosmice, pînă la cele animaliere sau obiectuale: prost ca noaptea, ca oaia, ca gîsca, ca o cizmă etc.). Inventivitatea contemporanilor în a caracteriza lipsa de inteligenţă e surprinzător de mare, mai ales prin folosirea mecanismului pseudo-eufemismelor, al eufemismelor ironice. În presa actuală se găsesc destule formulări elaborate, atenuate, aparent precaute şi prevenitoare, care nu ocolesc expresia directă decât ca exerciţiu ludic, pentru a provoca amuzamentul sporit al cititorului: ,se adresează persoanelor cu angajări cerebrale firave"(Evenimentul zilei = EZ 4145, 2005, 23); ,pentru că mintea acestuia nu este tocmai bogat mobilată" (EZ 1.04, 2005, 18). Celebra formulare din 1992 a lui G. Liiceanu - ,prostia ca încremenire în proiect" - s-a transformat într-un eufemism popular, într-un adevărat clişeu, folosit, e drept, nu numai pentru desemnarea prostiei, ci şi a rigidităţii, inerţiei etc.: ,adesea am primit reproşuri, iar cei de la care veneau îmi spuneau ca sînt Ťîncremenit în proiectť" (liternet.atelier.ro); ,cu riscul de a părea Ťîncremenit în proiectť" (virtualarad.net); ,oamenii complet nepregătiţi (încremeniţi în proiect)" (dbrom.ro); ,iese din mijlocul gloatei sale de încremeniţi în proiect" (ziua.ro). Clişeul este uneori supus transformărilor glumeţe care îi opacizează structura, mizînd însă pe recunoaşterea aluziei: ,Concurenţii Big Brother, încrem