În mijlocul mulţimii de la ,Inter", cînd elicopterele survolau piaţa, Ştefan Cazimir striga cu înflăcărare: ,Ceauşescu pe cer e! Ceauşescu pe cer e!" A lansat de asemenea cîteva lozinci în versuri, iar cei din preajmă le reluau entuziast în cor: ,Ţaţa Leana şi nea Nicu/ Ne-au adus foamea şi frigul"... ,Ceauşescu şi-a lui ceată/ N-or să scape de răsplată"... Un petec de hîrtie cu inscripţia ,Nu plecaţi acasă!", pe care nu l-a dat mai departe, fiind conştient de valoarea lui istorică, păstrează amintirea orelor de atunci. Este cel mai vechi şi cel mai autentic certificat de revoluţionar din România1).

,Şi pe 21, şi pe 22 - îşi aminteşte Ion Bogdan Lefter - l-am întîlnit pe profesor in medias res. Pe 21 seara, l-am văzut în Piaţa Rosetti: venea dinspre Universitate, din miezul manifestaţiei. Oprindu-se, mi-a arătat neaoşa-i căciulă stropită (Ťbotezatăť, zicea) de jetul unui tun cu apă care Ťtrăseseť asupra mulţimii. M-a şi informat că lansase pe loc o lozincă, scandată de corul din zona unde se afla: ŤUn pa-har cu aaa-pă/ Pe ti-ran nu-l scaaa-pă!ť L-am regăsit şi pe 22 dimineaţa, în şuvoiul de oameni care avansa pe lîngă Ministerul Agriculturii, spre Universitate şi apoi ŤLa pa-lat! La pa-lat!ť. în clipa cînd o maşină militară blindată (poate chiar un tanc) a pornit motoarele şi mulţimea a ovaţionat, profesorul a adaptat rapid lozinca fraternizării cu ostaşii, ŤAr-ma-ta e cu noi!ť, mult repetată pînă atunci, şi a început să strige lîngă mine: ŤBlin-da-te-le-s cu noi! Blin-da-te-le-s cu noi!ť Era acolo, în stradă, scos din casă de tragedia acelor zile, conştient că a sosit clipa cînd trebuia să ieşim cu toţii, cu mic, cu mare; şi, în mijlocul acelei fantastice răzvrătiri naţionale, avea - culmea! - puterea de a-şi păstra simţul umorului. Poate părea - acum - indecent să spun lucrul ăsta, cînd se murise, se murea şi avea să se mai moară pentru nebuneasca