Cartea lui Friedrich Hayek Drumul spre servitute, în care îmi place să văd un ,catehism al liberalismului", procedează cu minuţie catihetică: fără să facă paradă de obiectivism prost plasat, fără să renunţe la apărarea directă a liberalismului economic şi politic, ea enunţă adevărurile cu o logică internă perfectă, căreia nu i se poate opune nici o argumentaţie contrară verosimilă. Cele cîteva trepte ale demersului demonstrativ se observă de la distanţă.

Despre principiile economice înseşi ale liberalismului, acest fruct tardiv al expansiunii individualismului începută o dată cu Renaşterea, şi despre cele ale colectivismului, autorul se pronunţă decis, în formulări perfect accesibile:

,în principiile de bază ale liberalismului nu se găseşte nimic care să facă din el un crez staţionar, nu există reguli severe fixate o dată pentru totdeauna. Principiul fundamental (cît mai multă spontaneitate, cît mai puţină constrîngere) este susceptibil de un număr de aplicaţii de o varietate infinită. (ed. cit., p. 30);

,Concurenţa nu poate fi îmbinată cu planificarea, în nici o proporţie am dori. Planificarea nu este un leac care, luat în doze mici, să fie capabil să producă efectele dorite. Concurenţa şi conducerea centralizată sînt principii care furnizează soluţii alternative ale aceleiaşi probleme." (p. 55);

,Nu există scopuri pur economice, distincte de celelalte scopuri ale vieţii. }elul final al activităţii fiinţelor raţionale nu este niciodată de natură economică. Strict vorbind, motive economice nu există, există doar factori economici care condiţionează strădania noastră de a atinge alte scopuri." (p. 106);

,...banul, urît de colectivişti, este unul dintre cele mai puternice instrumente de obţinere a libertăţii inventat vreodată de om. în societatea actuală, banul deschide o uimitoare gamă de opţiuni pen