In Uniune, geografia dinamicii economice care se dualizeaza pe doua axe... sa luam ce e mai potrivit pentru noi, avand in vedere lumea in schimbare, astfel incat sa avem vigoare economica Putem vorbi despre o geografie a dinamicii economice care se dualizeaza pe doua axe; avem o fractionare inauntrul vechii UE (cei 15), cu zona scandinava care este inalt performanta, desi are un stat asistential/providential superdezvoltat (unii ar spune ca este hipertrofiat), daca ne uitam la bugetul public ca pondere in PIB, la sumele alocate asistentei sociale; tarile nordice au piete ale muncii flexibile (se promoveaza asa-numitul workfare - adica asistenta sociala care sa motiveze si sa ajute somerii sa reintre in circuitul muncii) si aloca substantial pentru cercetare si dezvoltare - peste 3% din PIB. De cealalta parte, avem zona sudica subperformanta. O alta axa contrapune vestul Uniunii noilor tari membre; acestea din urma, desi sunt tari sarace in Europa (venit/loc intre 35%-60% din media UE), au o rata de crestere economica inalta - o crestere a PIB-ului de 5%-6% anual, fata de sub 2% in medie in vestul Uniunii. Este, intr-un fel, o inversare paradoxala, dar nu inexplicabila a situatiei din deceniul trecut; tarile care au intrat in Uniune in 2004 sunt mai dinamice si, in pofida vulnerabilitatilor pe care le au, ofera o perspectiva, o perceptie de mai bine pentru populatie. Prin perspectiva/perceptie ma refer la tendinta de reducere a decalajelor economice, la mersul catre standarde europene de prosperitate, care pot motiva mult cetatenii. In timp ce pentru Est, Uniunea este in continuare un proiect atractiv, o ancora pentru reforma institutionala si schimbari structurale (chiar daca, adesea, dureroase prin unele efecte asupra multor cetateni), pentru nu putini din Vest acest proiect pare sa-si fi pierdut relevanta. Numerosi tineri nu sunt atasati memoriei colective pos