Aparent urgenta evenimentelor ar trebui sa dea peste cap vacanta politica: revocari anuntate in justitie, informatii cerute de premier privind tentativele sau practicile de a influenta programul guvernamental in interese inguste, succesiune de reuniuni la varful Aliantei D.A., urmate de cele ale Coalitiei guvernamentale si inca altele legate de integrarea europeana si lichidarea urmarilor inundatiilor. Daca insa disociem declaratiile, gesturile publice si zvonurile ce le insotesc de mersul concret al lucrurilor, nu ne alegem cu prea multe. Sub presiunea tendintelor firesti ale relatarilor de a pune in prim-plan partea mai senzationala a informatiilor, incepi sa crezi ca ele apar si dispar in functie de nevoile de a umple golul lasat de vacanta si care nu poate fi satisfacut doar de manifestarile estivale si de accidentele caniculare. Pana acum nu s-a anuntat in viata politica o renuntare generala la vacanta in scopul asigurarii unui cadru concret de manifestare a masurilor impuse de gesticulatia publica. Numai trecerea de la gesturi la actiune creeaza diferenta. Multe, prea multe luari de pozitie raman simple vorbe, care pier de moarte naturala sau sunt inlocuite in atentia publica de altele, tot atat de senzationale sau chiar mai senzationale. Deocamdata, relatiile din cadrul puterii par sa-si mute calendarul mai incolo, spre toamna, iar informatiile privind penetratia unor interese de afaceri in mecanismul guvernamental devin subiectul relatiilor informative dintre serviciile secrete si premier. Poate ar fi fost mai firesc ca toate acestea sa fie publice nu ca gesturi care urmeaza abia a fi clarificate, ci ca urmare a unor discutii si cercetari bine inchegate, capabile sa stea la baza unor decizii si actiuni. Ai impresia ca cineva, undeva, are voluptatea lecturii asa-ziselor informatii secrete, care nu pot atinge niciodata rigoarea anchetelor judiciare, si de-a joc