Adrian N. Mihalache
Verva Thaliei
Editura Fundatiei Culturale. Ideea Europeana, 2004
Se afla de citava vreme pe piata cartea lui Adrian N. Mihalache intitulata Verva Thaliei, al carei titlu l-am parafrazat mai sus cu intentia de a semnala o prima calitate a volumului. Dincolo de stilul alert, pe alocuri colocvial, cu atit mai surprinzator pentru un profesor universitar, autorul – in acelasi timp dramaturg si critic de teatru – lanseaza o provocare substantiala privind chiar rostul cronicii si al cronicarului. Cum in peisajul jurnalistic din ultima vreme lucrurile sint foarte amestecate in privinta locului si insemnatatii cronicii dramatice, incercarea de argumentare teoretica la care recurge initial autorul e binevenita. Oportune sint si opiniile sale care, dincolo de unele locuri comune, propun disocieri interesante privind raporturile cronicarului cu spectacolul, pe de o parte, cu contextul cultural in care se produce, pe de alta.
O atare viziune depaseste scopurile conjuncturale atribuite cronicii de spectacol vizind un „demers integrator, de reinsertie culturala“. Cu alte cuvinte, judecarea valorii actului artistic nu se limiteaza la impactul imediat, ci la unul de durata, in conexiune cu cimpul cultural in care s-a produs, incluzind, indraznim noi sa adaugam, o perspectiva istorica si una anticipativa nu doar asupra artei in chestiune, ci si asupra societatii si valorilor perpetuate de aceasta.
Pentru a se situa el insusi corect in context, Adrian Mihalache purcede mai intii la o precizare a termenilor, prezentindu-ne, in citeva scurte capitole emanind eruditie, dar si originalitate, conceptia sa despre dialog, regie, interpretare, decor, costume, sinergie, cu transferul lor de semnificatii din viata pe scena.
Un capitol foarte sugestiv pentru mutatiile produse in timp in perceptia relatiei dintre creator, opera,