Daca literatura trebuie sa exprime viata, atunci Simon v-a pierdut. Daca va intereseaza cum se cucereste limbajul si daca aveti rabdare sa urmariti episoadele unei lupte greu de urmarit, atunci Simon v-a cistigat. Daca nu sinteti un pic snob, orice idee ati avea despre literatura, iarasi n-aveti sanse. Claude Simon moare si, odata cu el, se stinge inca putin din lumina reflectorului cu care scriitorul modern interogheaza sensul limbajului, in tensiunea unei anchete astazi clasate.
Consemnam cu intirziere disparitia singurului romancier francez nobelizat dupa ce Sartre a refuzat premiul, in 1964. Claude Simon a decedat la Paris, in virsta de 92 de ani. Moare astfel a treia dintre cele cinci vedete ale Noului Roman francez, dupa Robert Pinget (in 1997) si Nathalie Sarraute (in 1999). „Tinerii“ Michel Butor si Alain Robbe-Grillet au 79 si, respectiv, 83 de ani.
Nascut in 1913 la Antananarivo, in Madagascar, Claude Simon ramine repede orfan. Va fi crescut de bunici, in Franta, unde urmeaza cursurile Liceului Stanislas din Paris. Atras de pictura, dupa un bacalaureat de matematica, devine prizonier de razboi in 1940, dar evadeaza si reuseste sa-si vada publicat primul roman in 1945: Le Tricheur (Trisorul). In 1957 publica la Editura Minuit romanul Le Vent (Vintul), devenind apoi un membru de onoare al Noilor Romancieri de la Minuit. La Route des Flandres (Drumul Flandrei) il impune in 1960 pe scena literaturii mondiale. Ca urmare, in 1967, obtine Premiul Médicis pentru romanul Histoire (Istorie), iar in 1985 primeste Premiul Nobel pentru intreaga opera. Cunoscut ca romancier al memoriei, a publicat un ultim titlu, Le Tramway (Tramvaiul), in 2001, la editura care l-a consacrat.
Dintre colegii lui de la Minuit, Simon este cel mai puternic marcat de influenta lui Proust.
Daca astazi exista un nou roman francez al memoriei, cel al lui
