La Editura PARALELA 45 a debutat cu eseuri un remarcabil tanar. Se numeste Catalin Ghita, iar cartea "Lumile lui Argus" (cu o prefata de Eugen Negrici) este un inedit studiu pentru cultura romana. La Editura PARALELA 45 a debutat cu eseuri un remarcabil tanar. Se numeste Catalin Ghita, iar cartea "Lumile lui Argus" (cu o prefata de Eugen Negrici) este un inedit studiu pentru cultura romana. Aceasta fiindca se refera la poezia vizionara si la morfotipologia acesteia - subiect cu adevarat incitant si plin de tentatii. Desigur, importante sunt axele de coordonate intre care poate fi situat un astfel de eseu. Autorul are inteligenta de a vorbi din start despre "eul producator" si despre "factorii inductori", facandu-se necesara separare intre cele doua mari magistrale pe care poate surveni o viziune. Si anume cea pe care functioneaza "factorii ideali" precum: imaginatia, inspiratia, visul si formele adiacente. Iar, pe de alta parte, magistrala pe care functioneaza "factorii empirici" precum maladiile, stupefiantele si alcoolul. Desigur, metoda autorului este discutabila, iar apelul ferm la profesionistii tehnicilor de realizare spirituala ar fi fost de dorit - pentru dobandirea unor criterii de selectie care sa tina seama in primul rand de discernamant (in sensul originar al cuvantului). Deocamdata este de remarcat faptul indubitabil pozitiv ca a doua parte a cartii este dedicata lui William Blake si celor trei mari eposuri ale acestuia: The Four Zoas, Milton si Jerusalim - autor al carui demers poetic este carne din carnea studiului de fata. Dupa cum in ultima sectiune identifica relevante pasaje in creatia unora precum Ion Heliade-Radulescu, M. Eminescu, T. Arghezi, Al. Macedonski si O. Goga. A scrie despre viziune presupune inainte de orice sa traiesti cu adevarat asa ceva. Numai timpul va confirma sau nu daca atitudinea cu care s-a apropiat Catalin Ghita de un asem