San Francisco este un oraş pentru uzul cetăţeanului. Are parcuri, piste pentru biciclete, muzee şi cafenele. Pietonii merg pe jos de plăcere, nu fiindcă se tem pentru viaţa lor. Talmeş-balmeşul de case victoriene, ca de păpuşi, frumuşele, cu elementele de detaliu proaspăt vopsite, lasă pe alocuri ochiului privelişti cultivate anume întru înălţarea spiritului. Aerul este pururi proaspăt, pentru că Oceanul Pacific şi Golful îşi macină reciproc curenţii, aruncîndu-ţi în faţă prospeţime şi, din cînd în cînd, aromă de cafea proaspăt prăjită, usturoi şi mirodenii. La malul oceanului miroase a eucalipt şi a salvie. Mulţi pedestraşi nu umblă ca tot omul, ci aleargă în pas uşor, pieptiş, la deal, împroşcînd în urmă-le o sudoare entuziastă şi lăsînd vederii coapse de oţel pe sub şorturi. Festivalul Mîndriei Coapselor are loc imediat după Festivalul Mîndriei de a fi Gay, care urmează după Festivalul Mîndriei Locuinţelor, care atrage mii de fuduli proprietari de case care au plătit peste două milioane de dolari pentru camera lor cu vedere la mare. Din China Town pînă în Haight sînt, zi de zi, festivaluri şi pieţe de produse organice. În orice moment auzi în aer un acord de chitară şi sfîrîitul kebabului, dai peste mari reduceri de preţuri şi, uneori, peste protestatarul în pielea goală care flutură un afiş pe care scrie "Bush a minţit". Nici o piersică neorganică nu are voie să intre pe aceste pieţe, iar mostrele "de gust" îţi sînt înmînate cu mărinimie de către tipi joviali, cu bărbi albe, care poartă cu toţii numele de Mr. Natural. Pe Nob Hill şi la Marina, torente de espresso curg pe marginea străzilor şi saloanele de băi îi prind pe trecătorii cafeinizaţi şi le modelează şi le frămîntă trupurile cu substanţe edenice, în timp ce le rînduiesc aurele scălîmbe şi le aliniază chakrele răvăşite. Mătăsuri chinezeşti şi şaluri peruviene măiastru ţesute potopesc din magazine. Totul î