Scoţîndu-l pe preşedintele Bush în prim plan, făcătorii de imagine care au dat o undă de strălucire tuturor acţiunilor sale, nu au simţit nevoia să reducă aşteptările în ceea ce priveşte întîlnirea G-8 din Scoţia. Ideea care trebuia subliniată era că orice fel de acord e o realizare majoră. Cu toate astea, ştergerea datoriilor unora din cele mai sărace ţări - lucru datorat Marii Britanii care a prezidat întîlnirea - chiar este de apreciat. Acordul G-8 cu privire la anularea datoriilor este un eveniment major, dar nu ar trebui să ne lăsăm păcăliţi de aparenta nobleţe a gestului: mare parte a datoriei nu ar fi fost plătită, oricum. Reducerea datoriilor ar trebui să fie făcută într-o proporţie mai mare şi de un grup mai mare de ţări, iar ajutoarele financiare ar trebui să fie mai mari. Dar ştergerea datoriilor ar trebui văzută doar ca un început. Aşa cum Marea Britanie a subliniat, ţările în curs de dezvoltare au nevoie de mai multă asistenţă şi de un regim comercial mai corect. Poate de aceea FMI a încercat să toarne apă rece peste entuziasmul internaţional stîrnit de generozitatea lui. FMI avertizează că ultimele sale studii arată că ajutorul nu conduce în general la creştere economică rapidă. Această concluzie a fost primită cu uşurare de administraţia Bush, care pretinde că a acordat atîta ajutor cît îi permite "procesul bugetar". Ţara cea mai bogată din lume, care a acordat cu uşurinţă celor mai bogaţi cetăţeni ai săi o serie de reduceri fiscale în valoare de miliarde de dolari, spune acum că pur şi simplu nu-şi permite să acorde mai multe ajutoare. Chiar după creşterea asistenţei anuale promise de Bush la întîlnirea ONU de la Monterey, Mexic, în 2002, SUA acordă mai puţin de un sfert din angajamentul său de 0,7% din PIB. Acum FMI oferă următoarea reasigurare: "Poţi să fii zgîrcit, poţi să nu-ţi respecţi angajamentele, banii oricum nu ar fi contat foarte mult." Bin