Miercuri, fotbalul romanesc a luat o gura imensa de oxigen in trei colturi diferite ale tarii. Mai intai, CFR Cluj a demonstrat ca poate sa arate ca o echipa si atunci cand Dorinel Munteanu nu e pe Miercuri, fotbalul romanesc a luat o gura imensa de oxigen in trei colturi diferite ale tarii. Mai intai, CFR Cluj a demonstrat ca poate sa arate ca o echipa si atunci cand Dorinel Munteanu nu e pe teren. Nu a contat ca soarta calificarii era decisa in mare masura de la Vilnius, nici ca lituanienii au venit la Cluj cu capetele plecate, constienti de diferenta de valoare dintre ei si ardeleni. Jucatorii lui Munteanu au jucat asa cum le cere mereu antrenorul. Cu seriozitate. Cum au facut-o si cu Bilbao sau cu St. Etienne. Putin mai tarziu, Steaua Bucuresti a demonstrat un apetit ofensiv ca-n vremurile cand facea parte din elita europeana. Cel mai bun om al meciului, Nicolita, baiatul sarac din zona Brailei, devenit idolul tribunelor ros-albastre, a demonstrat ca irlandezii raman niste amatori avansati, chiar si atunci cand pe contractele de munca scrie fotbalisti. In schimb, in Romania, miutele de pe maidan ale copiilor cu glezna fina pot naste fotbalisti. Evolutia lor depinde apoi de alti factori. Management, marketing, imagine. Lucruri care au facut ca Poli Timisoara, echipa care aduna banii si visele banatenilor, sa dea piept cu "Batrana Doamna", Juventus Torino. Amicalul cu campioana Italiei a fost oficial pentru stadionul plin de inimi violete, iar egalul prietenesc trecut pe tabela de marcaj la final, semnul unei izbanzi. Cea a Timisoarei, care a dat astfel cea mai mare lovitura de imagine din caniculara vara a acestui sezon. Miercuri seara, microbistii au cantat in Cluj, Bucuresti, Timisoara. S-a baut sampanie in trei mari orase ale tarii, fara ca bucuria sa vina de la o echipa nationala tot mai prafuita. Fotbalul romanesc a dovedit ca ne mai poate aduce satisfactii.