"Voi lua cu mine in inima televizorul. Va iubesc!". Aceste cuvinte au fost scrise de un scolar american pe biletelul de adio lasat parintilor. Copilul s-a sinucis dupa ce tatal sau i-a interzis sa se "Voi lua cu mine in inima televizorul. Va iubesc!". Aceste cuvinte au fost scrise de un scolar american pe biletelul de adio lasat parintilor. Copilul s-a sinucis dupa ce tatal sau i-a interzis sa se mai uite la televizor. In urma cu doua decenii, cand aceasta stire a socat intreaga lume, parintii copiilor romani nu isi puneau problema interzicerii privitului la televizor. In acea vreme, ratia de programe TV livrate de regimul ceausist nu depasea doua ore pe zi, iar continutul mesajelor era atent prelucrat in laboratoarele de propaganda. Acum, la 15 ani dupa Revolutia din 1989, televizorul a devenit si la noi un membru al familiei. El a schimbat si a fragmentat spatiul familial. A devenit o sursa de tampire mai ales pentru copii. Elevii invata cele mai multe lucruri despre agresivitate, violenta, vulgaritate, minciuna, lipsa de scrupule, vedetism de la televizor. Cel putin asa arata sondajul de opinie dat publicitatii saptamana aceasta de CURS. Copiii romani au ajuns sa stea in fata televizorului aproape cat stau la scoala. Peste 50 la suta afirma ca isi omoara timpul cu televizorul. Ii insoteste cand se trezesc, cand iau micul dejun, le tine de urat cand sunt singuri, e tovarasul lor de calatorie, ii ajuta sa adoarma. Televizorul le formeaza reprezentarile si atitudinile. Experienta lor alaturi de televizor a ajuns sa fie experienta lor in lume. Ei vad lumea si isi aleg modele asa cum le dicteaza televizorul. Astfel, nu e de mirare ca preferatul elevilor romani a ajuns sa fie un individ care le ranjeste de sub mustata si le canta cum ca e "barbat de calitate, de 24 de karate, talentat in toate, care gandeste cu capul si face banii cu sacul". E vorba de manelistul Nico