Am fost impresionat de cazul unui ţăran din Timiş care şi-a pierdut ferma de animale. Este vorba despre o micro-fermă cu 250 de porci şi 56 de vaci. Cînd au venit apele, nu a apucat să salveze nici un animal. A plecat de la fermă doar cu hainele de pe el. După cîteva zile a început să cerşească o barcă de la autorităţi pentru a se duce cu mîncare la animalele sale. Deşi nu ştia dacă mai era vreunul în viaţă. Erau de parcurs prin apă circa şapte kilometri. Nimeni nu a aprobat barca pentru un astfel de transport. Bărcile cărau alimente pentru oameni. După nouă zile am aflat de caz şi am cerut personal o barcă la pompieri. Am primit aprobare pentru o barcă şi am plecat cu doi soldaţi şi cu proprietarul. Nu ştiam ce găsim acolo. Am luat cu noi trei saci de nutreţuri şi ceva porumb. Proprietarul era pesimist. Spunea tot timpul că nici un animal nu are cum să trăiască fără mîncare timp de nouă zile. Am ajuns acolo, la fermă, apa era în continuare de peste un metru şi jumătate. Atît în curte, cît şi în fermă. Am intrat în fermă. Porcii au început să ne atace pe noi, pe proprietar şi pe cei doi soldaţi care ne însoţeau. Erau înnebuniţi de foame. Am închis uşa la loc. Le-am aruncat pe geam nişte ştiuleţi de porumb şi au început să mănînce. Atunci am reuşit şi noi să vedem care este situaţia în fermă. Mai trăiau doar 12 porci şi o singură vacă. Restul au murit înecaţi sau de foame. Proprietarul a fost la un pas de infarct. Pur şi simplu nu îi venea să creadă că toate animalele lui erau moarte. Am scris despre acest subiect. Evident că autorităţile au anunţat că nu au nici o vină, că i-au oferit barcă fermierului, dar nu a vrut să se ducă acolo cu mîncare. Mai exact, prefectul încerca să ne convingă de faptul că ţăranul a avut barcă, dar a preferat să-şi lase animalele să moară de foame. Evident că era o porcărie. M-am certat cu prefectul din cauza acestui subiect. Evident că n