"Matraguna e acea planta cultivata de om in scopul de a ne oferi lapte, branza, carne, benzina si oua!", spunea rebelul Mircea Bodolan in primul sau concert. Ne apucam de agricultura? Subventii, cineva? Nimeni? Zi, Mircea!
"E greu sa spun cum «s-a intamplat sa fie folk» in ceea ce ma priveste. Ar fi o poveste mult prea lunga si mult prea fara de inteles pentru cel care n-a simtit si n-a trait laolalta cu mine aceasta poveste. Iar pana la urma nici nu este o poveste. Mai degraba e o suma de sentimente si convingeri care m-au dus de la bun inceput la acel «domâle, eu vreau sa cant!»"
MUZICA (PREA) USOARA. "In primul rand, m-a fascinat ce se spunea pe vremea aceea despre asa-numita muzica moderna, la mare distanta, in opozitie, intr-un fel cu acea muzica usoara care invadase urechile tuturor. Intr-un cuvant, detestam muzica usoara romaneasca! Imi fac mea culpa si recunosc, o detestam. De fapt, ca sa fiu drept, o respinsesem din start, pentru ca simteam ca nu ma reprezenta. Folkul este o adresare simpla, de la om la om, de la suflet la suflet. Simplu, dar nu simplist. Dar muzica usoara mi s-a parut simplista! Nu voiam sa aud «macarale, macarale argintii» sau altele de felul asta. Imi amintesc ca se cantase candva si in Club A. Dar marturisesc ca acum o ascult cu placere. Ce vrei, cu totii avem o doza de nostalgie... Dar si daca difuzezi acum la televizor o cuvantare de-a lui Ceausescu, faci audienta cum nu faci cu nimic altceva", adauga repede Mircea, "pentru ca toti o sa se repeada sa-l mai auda pâala cu «dragi tovarasi»! Dar imboldul asta nu are nici un fel de suport. E trairism patetic!
Asa ca eu am inceput de la «vreau sa cant», simtind ca am ceva de spus, ceva de povestit, care nu putea fi adus in ochii si urechile lumii decat asa. Si am cel mai bun exemplu in privinta asta".
PRIMUL PAS. "Imi placea muzica, sa-i zic, «mai altfe
