Sau "avem alte griji, islazul plin de maracini, porcii ni se fura". Acestea sunt raspunsurile satenilor din Plopeni atunci cand sunt intrebati de ce nu participa la cautarea fetitei disparute. Voluntariatul are prea putini adepti
Povestea porcului O veste teribila se raspandeste in sat. "A disparut un copil, fetita lui Dodan din marginea satului!"... Dintr-o data incepe agitatia. Zarva mare, oamenii alearga din poarta-n poarta pentru a raspandi vestea. Se bate clopotul la biserica, se aduna lumea. Se pun primele intrebari: Cand, cum, unde? Oamenii se organizeaza la repezeala: "Voi o luati prin porumb la deal, noi o luam pe islaz la vale". "Sa anunte cineva Politia!"
Stop! Aceasta este o fictiune. Sau cazul ideal de comportament uman. Singurul amanunt real, dar sumbru, din aceasta povestire este faptul ca un copil - o fetita - a disparut. Restul, din pacate, este o plasmuire.
Satul are peste 1.000 de oameni, dar nu s-a agitat nimeni sa ajute la nevoie, poate doar cativa vecini s-au deranjat sa iasa pe ulita, gura-casca la drama ce se petrecea sub ochii lor. In rest: "Nu cunoastem domne persoanele, sunt «proveniti»la noi in sat!".
Oamenii au alte probleme: cu canicula, cu islazul plin de maracinii de prin â62, pe care nimeni de la Consiliul popular nu-l curata, cu porcii care se fura si politia nu se sesizeaza, ca "au valoare mica", cum sa mai ajute ei un semen aflat la ananghie?
Au fost intrebati, la un moment dat, cei cativa sateni care stateau pe terasa carciumii din sat ce parere au despre aceasta intamplare. "Nu stim, am auzit ceva, dar nu ne mai mira: aici in sat se fura ca-n codru! Si Politia spune ca nu intervine decat daca e valoare de peste 15 milioane! Se fura animale. Mai ales porci. Pai ce, in seara aia cand a disparut copila, i-au fost furati sase purcei luâ nea cutare din capul satului. Ce, credeti ca Politia
