Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" - (Nichifor Crainic)
Este greu pentru cel care a fost educat in stilul oral al disputelor judiciare si - mai nou - al dezbaterilor parlamentare sa-si concretizeze ideile in scris. Parca fluenta gandurilor si rotunjimea exprimarilor se impiedica de marginea foii albe. Nu este nici o scuza si nici o explicatie. Este pur si simplu un fapt. Un fapt care da o anume semnificatie si - poate - gravitate randurilor de fata. Sa scriu despre justitie este echivalent cu a scrie despre propria viata. Caci, printr-o traditie de mai multe generatii si - poate - prin vocatie, m-am integrat in acest mecanism, am participat la functionarea sa si, acum, a sosit momentul sa ma simt responsabil pentru evolutia sa viitoare. Departe de mine intentia de a teoretiza ceea ce, intr-o exprimare scolastica, se numeste "rolul si esenta" justitiei. Dar daca nu ti-ai construit o viziune fundamentala asupra unui fenomen si nu ai o conceptie proprie asupra ansamblului sau, devin inutile si chiar nocive orice pareri.
In virtutea acestei viziuni am trait drama unei justitii care, in loc sa fie folositoare oamenilor, este folosita, in loc sa le serveasca, este considerata o servitoare.
Din decembrie â89, mai mult decat oricand, justitia romaneasca este parca sub un blestem. Atunci s-a incercat draparea unei executii in robele justitiei printr-o inscenare jalnica numita "proces". Nu intereseaza aici semnificatia istorica sau politica a acestui act. Intereseaza numai ca justitiei, folosita ca element de butaforie, i s-a facut un imens rau care o urmareste si astazi ca o fatalitate. Au continuat apoi miscari dezordonate, lipsite de orice coerenta conceptuala, totdeauna puse sub imperativul unui moment, deseori snoabe, cosmopolite si, nu in ultimul rand amatoare. Eliberarea justitiei de sub influenta politicului s-a transformat dintr-o concepti
