Frumosul nostru târg, e locuit şi mai ales cârmuit de fiinţe cel puţin bizare. Spun asta pentru că deciziile pe care le iau "factorii de decizie ai instituţiilor" sunt uneori cel puţin ciudate. La fel şi comportamentul lor atunci când doreşti să vorbeşti cu ei. Dar asta e altă poveste.

Vasăzică, aşadar a plouat

Cu trei săptămâni în urmă, atunci când ploile nu mai conteneau, şefii cei mari ai acestei femei i-au trasat sarcină de serviciu să ude florile din oraş. Că doar n-o fi luat decizia asta ea singură. Ea doar s-a conformat şi a pus apă din abundenţă că doar de la robinet e mai curată… Dar şi-a lăsat umbrela în maşină, poate-poate, lumea va crede că ploaia s-a oprit. De fapt, lumea nu se putea opri din râs.

Pe timp de secetă

Zilele ploioase au trecut şi stăpână peste oraş, s-a instaurat seceta. Şi ce să vezi? În cea mai toridă zi a săptămânii, conducerea spitalului a hotărât că e momentul cel mai potrivit să incinereze cele mai toxice deşeuri. Şi cel mai negru şi dens fum posibil a ţâşnit de pe hornul spitalului, drept în plămânii noştri. Şefii de aici, şi-or fi spus în nemărginita lor înţelepciune că oamenii şi aşa de abia respiră din cauza căldurii, aşa că nimeni nu-şi va da seama că "ceva pluteşte în aer". Şi dacă se va găsi vreunul mai sensibil, nu va privi în sus, ci va înjura straşnic natura. Cât despre cei bolnavi, ei sunt trataţi…oricum.

Între ploi şi arşiţă (noi rămânem oameni?)

Uneori n-aş zice. Sau dacă e aşa înseamnă că cei de la PTTR sunt puţin sadici. Altfel cum se explică amplasarea anunţului care vizează persoanele cu handicap, pe vitrina oficiului, după 19 trepte mari şi late, care trebuie escaladate. Iarăşi şefii, bată-i vina. Vasăzică vine omul cu probleme "si dă-i si luptă" până în vârful treptelor, unde află că, de fapt, aici nu e de el. Stânga-mprejur şi iarăşi dă-i şi iarăşi luptă până jos. -Nu contează că