Am castigat ce ne lipsea : televiziune non-stop dupa serialul "Bezna" turnat de nea Nicu Raposatul. Avem tele-cablu si vedem programe de ni se scrantesc degetele pe telecomanda cautandu-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tata, mama, bunic), adica, cu public-tinta si public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe paine, telenovele insiropate si talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadati din ispravi animate sau din animal planet, un P.C. cu jocuri violente, necesare evolutiei afectului beligen al adolescentilor generatiei pro.
Avem t.v. (inclusiv cu evadari etno-manelisto-rock), nu ne mai trebuie nimic : carte, scena, cinema, circ, expozitie, parc. Si furnizorii de media stiu acest sindrom si furnizeaza, persuadand, manipuland, incalcand.
Cine spune ca televizorul nu e drog? Poate, cei ce-au spus ca religia nu e opiu pentru popor. E foarte greu sa mai ramai, ca un fumator abstinent care renunta si la cafea, ne-dependent de inamicul public number one : televizorul. De fapt, nu de el, ci de furnizorii de programe. Am castigat ce ne lipsea : televiziune non-stop dupa serialul "Bezna" turnat de nea Nicu Raposatul. Avem tele-cablu si vedem programe de ni se scrantesc degetele pe telecomanda cautandu-le. Avem televiziune de familie, cu cele patru elemente indispensabile (copil, tata, mama, bunic), adica, cu public-tinta si public asigurat. Avem, deci, desene animate, fotbal pe paine, telenovele insiropate si talk-show politic. Ce ne mai trebuie? Mai nimic. Eventual, pentru copiii evadati din ispravi animate sau din animal planet, un P.C. cu jocuri violente, necesare evolutiei afectului beligen al adolescentilor generatiei pro.
Avem t.v. (inclusiv cu evadari etno-manelisto-rock), nu ne mai trebuie nimic : carte, scena, cinema, circ, expozitie, parc. Si furnizorii de med
