Nu demult, am citit, cu interes, in Observator cultural, doua cronici despre doua carti apartinind aceluiasi (cunoscut) autor (Ovidiu Verdes) – Metafora – un concept deschis si Metafora si metafizica. Patru studii de caz. Heidegger, Nietszche, Blaga, Derrida (ambele aparute la Editura Universitatii din Bucuresti, 2004-2005) –, cro-nici semnate de Oana Fotache si, respec-
tiv, Anca Baicoianu. Nu am gasit inca volumele reputatului romancier, dar, din prezentarile recenzentelor, se pare ca ne aflam in fata unor publicatii importante. Un singur lucru m-a nedumerit si, prin urmare, il semnalez (in formula unei completari informationale, daca doriti) si cititorilor revistei.
Atit Oana Fotache, cit si Anca Baicoianu descriu lucrarile amintite ca fiind deschizatoare de drumuri in epistemologia (post)moderna romaneasca dedicata metaforei. Or, nu este chiar asa. Omiterea unei remarcabile contributii academice in domeniu ramine aici, cred, regretabila (sint convins ca Ovidiu Verdes – acribic, cum il stim – nu a facut-o, la rindul sau, in amintitele carti). Ma gindesc la volumul americanistului iesean Stefan Avadanei – La inceput a fost metafora (tiparit la Editura Virginia din Iasi, in 1994) –, volum intrat in biblioteci si, totodata, in bibliografiile de specialitate. Acolo se discuta, in regim de pionierat, intr-adevar, la noi, conditia polimorfa, polisemica si interdisciplinara a metaforei. Profesorul Stefan Avadanei a redactat acest foarte documentat tratat asupra metaforei (beneficiind de ultimele cercetari ale momentului respectiv) in Statele Unite, la Universitatea Yale, unde a beneficiat de prestigioasa bursa oferita de American Council of Learned Societies in intervalul 1992-1993. Sper ca mica mea completare… bibliografica va fi de folos celor interesati de metafora si de circuitele sale sinuoase in interiorul culturii.
Nu demult, am cit