Mai toate statisticile publicate saptamana trecuta de catre institutiile europene vorbesc despre o revenire, o iesire a zonei euro din starea de cvasirecesiune in care pare sa fi intrat inca de la inceputul anului, si despre o redemarare a productivitatii industriale.

Din pacate insa, aceasta usoara crestere inregistrata de la inceputul lui iulie se confrunta cu o dificultate pe care nu a mai intalnit-o: pretul petrolului, care in ianuarie anul trecut ajungea la 45 de dolari barilul, s-a stabilizat acum la 60 de dolari.

Pentru cel de-al treilea trimestru al anului, analistii raman optimisti avansand cifre de crestere in jurul a 0,6-0,7 la suta. Cauzele acestui tonus sunt multiple. In primul rand este vorba despre contextul international si despre economia mondiala, care isi continua cresterea, in ciuda amenintarilor dinspre piata energetica si dinspre problema terorismului. In al doilea rand o contributie insemnata o are si scaderea monedei europene, care a trecut de la 1,35 dolari - cat valora la inceputul anului - la 1,20 dolari, dupa 29 mai, dandu-le astfel satisfactie exportatorilor europeni.

Cu toate acestea, evolutia economiei europene ramane una fragila. Si asta in principal datorita preturilor la petrol, care au atins cote pe care nimeni, acum 7-8 luni de zile nu le-ar fi crezut posibile. Iar cei care sufera cel mai mult de pe urma exploziei preturilor la petrol nu sunt industriasii, ci consumatorii, a caror putere de cumparare, per ansamblul zonei euro a scazut din aceasta cauza cu 0,3 la suta.

Daca in ultima vreme s-au facut auzite numai datele privind cresterea increderii intreprinzatorilor europeni - fapt ce sustinea si pozitia Bancii Centrale Europene fata de rata dobanzii de referinta - ar trebui spus totusi ca, spre deosebire de acestia, marea masa a populatiei UE se arata extrem de dezamagita si de afectata de starea actual