Radut BIlbIie
„Tinarul scriitor“ – o monografie
Editura Tritonic, Colectia „Comunicare/Media“, seria „Publicisti/Publicatii“, Bucuresti, 2005, 104 p.
In ultimii ani au inceput sa fie elaborate tot mai multe cercetari despre institutiile literare din anii stalinismului autohton: teze de doctorat, investigatii de arhiva s.a.m.d. Unele au aparut deja, altele sint in lucru. Studiile noastre postcomuniste au depasit „defrisarile“ documentare ale Anei Selejan sau, pe o treapta mai jos, nivelul culegerilor haotice de tipul celor realizate de Marin Radu Mocanu. Exista, pe de o parte, o tendinta de integrare a datelor istorice si/sau memorialistice in constructii sistematice, cu bataie lunga. Si, pe de alta parte, o tendinta de explorare „moleculara“ a productiilor propagandistice.
Pe aceasta din urma linie, a aparut de curind un mic studiu monografic despre una din revistele-fanion ale perioadei: Tinarul scriitor. Monograful – Radut Bilbiie (n. 1963) – este publicist radio, lector la Facultatea de Jurnalism a Universitatii „Lucian Blaga“ din Sibiu si cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti, doctor in stiinte filologice, autor al citorva lucrari de profil si al unui volum aparut anul trecut la obscura editura a Societatii Scriitorilor Militari: Istoria unui experiment esuat: institutii, norme si indrumari in primul deceniu al „puterii populare“. Am asistat acum un an la pre-sustinerea tezei sale de doctorat: o cercetare despre – daca nu ma insel – Scoala de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu“. Paranteza: inaugurata in anul centenarului Eminescu (septembrie 1950), subordonata Uniunii Scriitorilor din RPR si situata, simbolic, linga ambasada sovietica, respectiva institutie isi propunea sa formeze in spirit comunist „cadre“ tinere de scriitori si critici literari, r
