Dezastrul provocat de uraganul Katrina in provinciile din sudul Statelor Unite vine intr-o tragica simetrie cu evenimentele petrecute la Bagdad, in busculada creata la mausoleul imamului Moussa al-Kazem, devenind principalele productii de televiziune ale ultimei saptamini. Un banal pelerinaj religios, este adevarat, cu o participare imensa – in jur de un milion de pelerini – s-a transformat intr-o catastrofa cu o mie de victime, in marea lor majoritate femei, batrini si copii. Conditiilor de securitate impuse de autoritatile irakiene de teama unor posibile atentate li s-au adaugat un criminal zvon ca printre pelerini s-ar afla teroristi sinucigasi. Asa s-a instaurat panica, isteria multimii prinsa in mijlocul unui pod s-a dovedit de necontrolat.

Oamenii s-au calcat pur si simplu in picioare, altii s-au aruncat de la 30 de metri in apele fluviului. Imagini cutremuratoare, „non fiction“, intr-o realitate care, de pe o zi pe alta, pare mult mai ireala decit orice „fiction“. Perceperea lumii contemporane stind in fata micilor ecrane devine o ocupatie bulversanta. Probabil cu consecinte nu chiar de invidiat pe termen lung, ne tot avertizeaza specialistii. Degeaba. Probabil, intr-un viitor greu de determinat, vor veni interdictiile, daca recomandarile nu vor mai fi suficiente. Simple speculatii, in clipa de fata, dar am putea spera ca vom apuca si zilele cind restrictionarea prezentarii dezastrelor va fi riguros selectata. Precum, azi, fumatul sau consumul de bauturi alcoolice. Departe de a face apologia cenzurii, incercam doar solutii si paliative pentru o mai buna igiena mentala si gimnastica intelectuala. Iata ca apetitul nostru pentru „bad news“ ne iese pe nas. Uraganul Katrina, anuntat ca posibil si probabil producator de dezastru, a facut ravagii, cu consecinte greu de apreciat, chiar si de catre experti. Si ar mai fi ceva, dincolo de evenimente. Ce se