Din banul vaduvei si vointa lui Dumnezeu, in judetul Covasna se mai ridica o manastire ortodoxa. Sustinuta de credinciosi din toate zonele romanesti, are inca nevoie de sprijin, pentru ca glasul clopotelor sa cheme la liturghie.
Ploaia Sfantului Duh
Ploua fin, albastriu, in catedrala manastirii Valea Mare. Ploua peste poporul de credinciosi, stransi laolalta la marele hram de Sanziene. Suvoaie de apa se pulverizeaza deasupra lor prin gaurile acoperisului, ca din niste uriase reflectoare. O mie de oameni ridica ochii spre inalturi si clipesc des. Picuri grei le izbesc obrajii, coborand in brazde adanci, de parca pelerinii ar plange. Si totusi, cu totii zambesc. Crestinii zambesc cu lacrimi, cu lacrimile unei ploi binecuvantate de vara.
Inaintea lor, in haul altarului cenusiu, abia zidit, sunt douazeci de preoti mari, cu palmele ridicate spre cer. Stau in cerc, adunati in jurul Mesei Sfinte. Palmele lor implora, cuprinse parca de un tremur nepamantean. Invoca pogorarea Sfantului Duh. Aici, acum, asupra cinstitelor Daruri! "Hristos in mijlocul nostru! Cel care vine, este si va fi!" Auzita din piepturile acestor preoti, parca si mai mare putere are slujba. Avem in fata calugari de seama, inalti prelati, stareti ai unor insemnate manastiri, veniti din toata tara. Veniti ca in fiecare an aici, in urgisita Covasna, aici unde preotii si manastirile sunt mult prea putine... Din strana cantaretilor, maicile raspund cu glas inalt: "Si acum si pururea..." Nu sunt nici ele niste calugarite oarecare. Sunt starete, de la Marcus, Izvorul Muresului, de la Sita Buzaului, adica singurele manastiri femeiesti din toata "ungurimea". Poarta traiste lungi, albe, ciobanesti, din lana mitoasa, peste unduitoarele vesminte de matase neagra. Canta ingereste, privind cu toatele intr-o singura carte. Impreuna cu ele, invocatia Duhului atinge culmi cosmice. Iar ploaia su
