•In canalele din centrul municipiului isi traiesc viata amarata mai multi tineri, care-si petrec majoritatea timpului drogandu-se •La zece metri sub pamant, acestia impart mancarea si somnul cu sobolanii •Nimeni nu i-a controlat vreodata si nici autoritatile nu se arata interesate de acest fenomen •Daca nu este paine, este aurolac; viata tinerilor de sub pamant este mai mult halucinatie decat realitate •Daca ar avea posibilitatea sa se angajeze, boschetarii declara ca s-ar face chelneri, paznici de noapte sau vanzatori la chiosc
Exact in centrul municipiului, pe bulevardul Independentei, sase tineri isi duc zilele la cativa metri sub pamant, intr-un canal. In miezul zilei, Gheorghita Ciucic, in varsta de aproximativ 20 de ani, mananca cu pofta dintr-o limba de vaca gasita la un tomberon de gunoi. "Am pus-o intr-un frigider mai intai ca sa inghete un pic. Nu prea pot sa o mananc daca miroase", a spus tanarul care molfaia cu pofta limba de vaca. Viata tinerilor care traiesc in canal se invarte in jurul "casei", pe o distanta de maxim cateva sute de metri. De mai bine de sapte ani, cei sase tineri care locuiesc in canal muncesc pe la chioscurile din piata Independentei, castigand cativa lei noi pentru a-si cumpara mancare si aurolac. Dupa ce boschetarii s-au adunat, acestia i-au condus pe reporterii ZIUA de Iasi in canal, unde la aproximativ zece metri sub pamant acestia isi impart mancarea si somnul cu sobolanii.
Halucinatiile aurolacului
La patru metri sub bulevardul Independentei lumina inca ajunge prin gura canalului, care este deschis din cauza caldurii. La aceasta adancime, tevile de apa calda emana o caldura greu de suportat pentru cineva care nu este obisnuit cu atmosfera de sub pamant. Mirosul din canal este exact acela al unui WC stricat, insa cei care locuiesc inauntru par sa nu simta nimic din toate acestea. La in
