ampla ancheta, realizata la Bucuresti si Paris, dezvaluie detalii despre dosarul rapirii in Irak a ziaristilor romani, precum si a ziaristei franceze Florence Aubenas. Jurnalul National a stat de vorba cu doi dintre protagonistii acestui dosar, pe marginea articolului. Si a aflat, de la Ovidiu Ohanesian, ca ancheta sa pe aceeasi tema merge inainte. Si duce catre o singura directie.
Care este aceea, speram sa nu aflam abia peste 50 de ani...
"Ancheta mea continua"
Jurnalul National: Presa franceza pare pusa pe dezvaluiri, de o saptamana incoace. Ce parere ai, nu mai e nici un pericol pentru nimeni, din moment ce se tot publica atatea detalii?
Ovidiu Ohanesian: Nu pot sa stiu. Din pacate, lucrurile astea nu sunt controlabile. Intotdeauna acolo exista un pericol, intotdeauna exista oameni rapiti, exista probleme, n-am de unde sa stiu. Probabil ca cei din presa au facut cateva speculatii, nu au pus intreg adevarul pe masa.
"Am refuzat sa plang"
Apare in articolul din Le Nouvel Observateur un detaliu despre bataia pe care ai mancat-o. Pana la urma, care e motivul, ca nu stiu, ai parut, asa, un pic rezervat, cand ai fost intrebat despre asta aici?
Ovidiu Ohanesian: Au amestecat un pic lucrurile. Eu am luat bataie pentru ca am refuzat sa plang. Asta a fost. Asta a fost principalul motiv. Dar ei erau suparati pe mine mai demult, pentru ca nu reactionam la numele lor, astea, in limba araba.
Dar in conferinta de presa de aici tu ai parut un pic mai rezervat, parca un pic rusinat, cand a trebuit sa explici de ce ai fost batut si asta ne-a dat de banuit, ca a fost mai mult decat o bataie…
Voi ati vazut ca noi am incercat sa nu dam amanunte de genul asta, care ar fi putut sa-i supere. Si, avand in vedere ca era si Florence acolo si cu Hussein Hanoun, cel putin ei doi, iti dai seama ca puteau s-o
