"E bine, omule, c-ai venit in viata sa traiesti printre muritori", ne-a "soptit" Marius Batu in ultima seara folk din Costinesti. Am cantat cu pletele-n vant (si ce vant mai batea!), iar poezia ne-a patruns pana-n inima sufletului nostru. Doua ore am simtit ca suntem nemuritori.
"Ideea voastra este geniala. Nu s-a mai facut asa ceva de 20 de ani. Trebuie sa le dam tinerilor ce vor: folk, nu doar manele", mi-a spus Ciocu (Mircea Vintila, in caz ca nu ii stiti porecla) la o ceasca de cafea.
Dar ce-a fost acum 20 de ani? "La Hotel Bucuresti din Mamaia, unde in al doilea razboi mondial era un comandament rusesc (n.r. - iar acum este Hotelul Yaki al lui Gheorghe Hagi), adunam multi hipioti, impreuna cu Mircea Baniciu, Vali Sterian, Mircea Bodolan, Zoe Alecu. Era o atmosfera mirifica, exact cum a fost aici, in Costinesti", mi-a marturisit cu bucurie Ciocu folkist. M-am bucurat, dar in acelasi timp m-am intristat. Noi am reusit sa readucem, dupa doua decenii (!!!), poezia muzicii tinere la malul marii. Iar voi, folkistii de azi si de maine, ati primit cu chitarele pregatite salutul nostru, "Folk you!".
"Va multumim ca ne-ati dat ocazia sa cantam muzica ce ne place. Sa va mutati tabara si in Arad", mi-a spus un aradean folkist. "Unde va putem gasi saptamana viitoare? E cam greu sa venim din Constanta in Vama si in 2 Mai, dar o sa ne tinem dupa voi!", m-a asigurat un alt iubitor de poezie cu cantec. Euforia lor mi-a facut un plin la rezervorul cu placeri, numit generic fericire. Este minunat sa vezi cum folkul este tratat cu respect de tineri care sunt contemporani cu Sexxy, Adi Minune sau Morandi. Profesorul de Limba engleza din Iasi (despre care am scris si ieri si despre care cu siguranta veti mai auzi) s-a descaltat pe scena. A ramas in picioarele goale pentru a trai mai bine poezia muzicii. Acest gest l-a determinat pe un alt tanar din public sa ramana
