Va multumesc din suflet pentru continutul si respiratia romaneasca ale revistei dvs. si pentru ca nu uitati si de romanii instrainati de tara.
Nu va pot spune prea multe despre starea de spirit a noastra, fiindca e mai lesne sa suporti cizma strainului decat nepasarea fratelui tau. Sunt convins ca "Formula As", cu marea ei credibilitate la cei care simt romaneste, ar putea face enorm pentru sensibilizarea fratilor nostri fata de drama romanilor din teritoriile instrainate de tara, la cunoasterea problemelor adevarate din Basarabia si Bucovina, si nu la cele periferice, mediatizate exagerat de mass-media din Romania. Basarabia adevarata arata putin altfel decat cea de la stirile televiziunii romane sau decat cea palmuita in multe din gazetele din Romania. Dar acum va retin atentia cu ceva mult mai demn de interes. In iulie 1949, rusii au facut prapad in Basarabia, deportand zeci de mii de romani in Siberia. Va expediez o "tableta" care incearca sa se impotriveasca amneziei colective de pe ambele maluri ale Prutului.
Clopotele fara limba
De dincolo de moarte, ochii bunicai Anica ma privesc cu aceeasi seninatate si blandete, ca in ziua cand am vazut-o revenita acasa din exilul siberian. Luminoasa la chip, ne-a luat in brate pe mine si pe sora mea si nu se mai satura sa ne mangaie. Ma simteam mare in bratele ei, habar nu aveam ca sunt samanta de "culac" si ma las mangaiat de un "dusman" al puterii sovietice. Mai tarziu, de la unii din sat, dar mai ales de la ofiterii in civil de la universitate, aveam sa aud vorbe veninoase legate de obarsia mea "antisovietica", mai exact de bietii bunici, care fusesera izgoniti din propria casa si aruncati in gulagurile siberiene, fara a fi vinovati de nimic. Soarta a vrut sa-mi incep invatatura chiar in scoala amenajata in fosta casa a batranilor, confiscata abuziv de comunisti in anul 1949. Trei duzi
