Liviu BLEOCA
Erotikon
Prefata de Mircea Mihaies,
Editura Polirom, Colectia „Ego.Proza“, Iasi, 2005, 190 p.
Daca vezi in vitrinele unei librarii (am si eu o curiozitate: se mai uita cineva in vitrinele librariilor?) o carte cu titlul Erotikon, te gindesti imediat ca o fi vreun alt (bun) prilej de a mai aduna la un loc niste... „pornosaguri“ (vorba unui prieten)! In ultimii ani am fost rasfatati cu tot felul de imitatii palide de literatura erotica, care mai de care mai dezinhibata, mai cool si mai altfel decit ce s-a scris deja, departe totusi de adevarata respiratie sanatoasa a genului in discutie, care are o lunga traditie universala. Abordarea acestui tip de literatura presupune ab initio asumarea unui risc: mai mult decit in cazul romanului istoric, de pilda (exemplul e de inlocuit dupa bunul plac), raportarea la traditie devine indispensabila (unde traditia = Marquis de Sade&co.).
Nu stiu de ce autorul sau editorul au ales acest titlu, Erotikon, pentru o carte discreta si cumva... asezata cum este cea despre care vorbim: un volum de proza scurta, cu bune si mai putin bune, unde proportia inclina vizibil si decisiv spre cele dintii. Poate ca nu e bine, totusi, sa-ti pui intrebari despre caile necunoscute (neintelese si, deseori, incurcate) ale PR-ului cultural. Si, iata, traditia genului scurt nu e nici ea ignorata, autorul avind acces, ca un bun anglist ce este, la proza de expresie anglo-saxona, ceea ce nu e putin lucru.
- Proza scurta redivivus
Recunosc, n-am citit celelalte trei volume de proza ale lui Liviu Bleoca, desi asa ar fi fost frumos si corect. L-am citit pe cel publicat acum in Colectia „Ego. Proza“ a Editurii Polirom si n-a fost nevoie sa parcurg informatiile de pe coperta a doua ca sa-mi dau seama ca nu e vorba de un debutant. Volumele anterioare merita, totusi, amintite, in ordinea ap