Unii preferă să li se spună rromi, alţii sunt mândrii să poarte titulatura de ţigani. Au rege şi împărat dar sunt recunoscuţi pentru nesupunerea şi nepăsarea lor, faţă de orice şi oricine. Nu au acte, nu au griji. Numărul lor nu se cunoaşte cu exactitate pentru că nu pot fi cuprinşi în recensăminte. Îi vezi peste tot, dar trec atât de neobservaţi când vor, încât doar la o privire mai atentă îţi dai seama că zona centrală a oraşului este locuită în proporţie de 50% de ei. Oriunde a rămas cumva un spaţiu nelocuit, l-au acaparat, impunând legea primului venit. Până în anii 2000 fundaţii străine "scandalizate" de neimplicarea autorităţilor române în problemele rromilor, s-au gândit să le dea o lecţie guvernanţilor şi le-au construit case cochete, le-au adus alimente şi îmbrăcăminte. După câţiva ani, casele sunt o ruină, ţiganii nefiind obişnuiţi să aibă proprietăţi şi să fie responsabili.

"Zonele rezidenţiale"

Viceprimarul Iernutului, Simona Turcu, ne spune că "vremea caldă i-a scos la cerşit. Stau la bariera de cale ferată şi în tot centrul oraşului. Au fost atăt de mulţi, încât ne-am speriat şi i-am îmbarcat în maşinile Poliţiei şi în cea a Primăriei, inclusiv în portbagaj şi i-am debarcat acasă, cu interdicţia de a mai călca prin Iernut." La Poliţia de la Miercurea Nirajului, aflăm că rromii sunt mai mulţi decât românii şi cam în număr egal cu maghiarii. Români sunt trei, el, poliţistul Roman şi încă doi colegi. Rromii creează aceleaşi probleme ca peste tot: furturi mărunte, scandaluri, dar mai ales mizerie.

Împrejurimile Târnăveniului din motive doar de ei cunoscute, este zona cu cea mai densă populaţie rromă. Sighişoara cu cetatea ei medievală a fost considerată de aceştia ca un bun loc de locuit. Vizitată de turişti, ţiganii nu mai sunt nevoiţi să "meargă la lucru", cerşind din pragul propriei case. Satele părăsite de saşi, cu locuinţe frumoase