Fie ca au copiat modelul altor "colegi de breasla" occidentali, fie ca sunt pur si simplu originali, romanii dispun de un talent iesit din comun atunci cand vine vorba de aranjarea unei masini second-hand ce urmeaza a fi vanduta.
Exista pacaleli clasice, pe care toate lumea stie deja sa le decodeze, insa acum s-a trecut intr-o etapa superioara, a masluirii perfecte, care transforma o masina batrana intr-una tanara, un fost taxi obosit in Germania intr-un break familial "tinut in garaj" sau o masina fara nici un airbag, intr-un simbol al perfectiunii tehnologice, care ia nota 10 la tester-ul electronic.
Este evident ca cel care cumpara o astfel de masina ia in considerare ca numarul real de kilometri este altul, pentru ca mai mult ca sigur cel care o vinde a apelat la servicii la unui derulator de timp.
Daca la masinile cu kilometraj clasic, cu role de cifre, derularea se facea cu o bormasina, dar se puteau observa destul de usor urmele operatiunii, la masinile recente cu kilometraj electronic derularea nu lasa nici o urma, desi nu mai este la indemana oricui.
Primii derulatori faceau treaba pe jumatate: introduceau mufa tester-ului electronic in computerul de bord al masinii si "interogau" segmentul de kilometraj, care brusc uita sa treaca niste kilometri. Altfel spus, din 180.000 de km se faceau 80.000 de km. Nu se vedea nimic, totul curat ca lacrima.
Da, dar in urma unui supra-control, cu un alt tester, eventual chiar la reprezentanta, computerul de bord se dadea de gol si anunta ca s-a umblat la memoria kilometrajului. Nu spunea exact ce s-a intamplat, doar ca s-a intamplat. Cred ca nimeni nu da inainte kilometrajul, asa ca mai ramane o singura explicatie.
A aparut nivelul doi de derulatori. Costa mai mult, dureaza mai mult, dar iese perfect. Kilometrii se dau inapoi direct din bord (ceasuri),
