Industria producatoare de mobila, analizata in cadrul proiectului privind Politica Industriala pe urmatorii doi ani, se confrunta cu "lipsa unor strategii adecvate de marketing si a unor retele proprii de distributie", dar si cu "lipsa unei imagini proprii, recunoscute, a firmelor".
Asa se face ca, desi mobila romaneasca e in general apreciata pe pietele occidentale (inclusiv in SUA), modul in care este promovata lasa inca destul loc concurentilor ceva mai "indrazneti" in ceea ce priveste publicitatea.
De asemenea, "comercializarea produselor se realizeaza prin intermediari, ceea ce mareste gradul de dependenta fata de clientii externi", subliniaza analistii.
Iar "dezvoltarea insuficienta a scolii de design" este vazuta ca una dintre principalele constrangeri cu care se confrunta industria romaneasca a mobilei.
Intre timp, acestei "boli cronice" i s-au adaugat afectiunile acute provocate de evolutia cursului de schimb, care a generat reactii negative in lant: plata in lei - din ce in ce mai "tari" - a utilitatilor, salariilor si materiilor prime, urmata de incasarile in valute - tot mai slabe in ultima perioada - provoaca producatorilor pierderi greu de suportat, cativa dintre ei fiind nevoiti
chiar sa-si intrerupa activitatea.
De altfel, autorii analizei vorbesc despre 11.500 de agenti economici in sectorul de prelucrare a lemnului, dar numarul acestora e posibil sa fie, in prezent, ceva mai mic...
Ca si in alte studii de specialitate aparute in ultimii ani, referitoare la industria lemnului, in documentul citat mai sus se remarca drept oportunitate potentialul de absorbtie a pietei Federatiei Ruse.
Insa aici nu sunt trecute modalitatile concrete prin care mobila romaneasca ar putea sa-si reia locul pe care l-a ocupat, candva, pe piata ruseasca.
Industria producatoare d