In 14 spre 15 septembrie 2003, cinci jandarmi care executau serviciul de paza la Arhivele Nationale Maramures au fost impuscati. Cazul a fost intens mediatizat. In momentul in care s-au auzit focuri de arma, paznicul unui magazin din zona a anuntat Politia. In camera de odihna au fost gasiti impuscati: Gabriel Pripon, Florin Romonti, Vasile Sav, Gratian Muresan.

Flaviu Pop, cel care era de paza, a fost gasit pe scari, impuscat. S-a spus ca Pop i-a impuscat pe colegi apoi s-a sinucis. Pe scurt, acesta este filmul tragediei de la Arhive. Dimineata, organele de ancheta au curatat totul, intr-o graba suspecta. Cand a sosit procurorul militar de la Oradea, nu prea mai era nimic de vazut.

Au urmat zile in care opinia publica a fost intoxicata cu fel si fel de scenarii aiuristice, iar cei care in prima zi declarau lucruri interesante, ulterior au tacut in mod suspect.

La insistentele presei, Aurel Gales, procurorul militar care a anchetat cazul, a declarat ca rezultatele cercetarilor vor fi finalizate dupa doua luni si vor fi remise presei. Insa Gales a gresit, precizand (desi inca nu erau finalizate cercetarile) ca il considera vinovat pe Pop care, dupa carnagiu, s-a sinucis.

Au urmat intamplarile jenante de la inmormantare (Pop nu a fost inmormantat in acelasi loc si nici cu onoruri militare, fiind considerat vinovat de moartea colegilor sai), declaratiile oficialilor ca familiile militarilor ucisi vor primi ajutoare materiale etc. Insa in afara de ajutorul de inmormantare, nimic.

Au trecut doi ani si inca nu s-a dat un verdict clar. S-a aruncat o anatema asupra unui tanar, fara a se sti exact ce s-a intamplat. Nu luam apararea nimanui, dar in 2004 parintii militarilor au primit de la Parchetul Militar Bucuresti urmatoarele randuri: "S-a dispus neinceperea ur