Exista oameni care fac teoria bunei-credinte, dar printre ei nu se mai gaseste nici un inocent. Cine insista ca poate explica rational al nu stiu catelea macel e o fiinta precara, un contur uman in jurul unei idei fixe, o figura emaciata de exercitiul neintrerupt al urii de sine. Noua Nebunie a Occidentului e un joc mecanic pur, fara incarcatura etica si substanta istorica. Dar cel mai nenorocit efect e pervertirea totala a ratiunii. Desi se mandresc mereu cu puterea monastica de a-si pastra ratiunea in mijlocul celor mai aprige pasiuni ale istoriei, practicantii acestui joc sunt gropari profesionisti ai ratiunii.

Argumentele lor par verticale si curajoase. Dedesubt, galgaie egoismul si greata de 20 de secole de ordine occidentala. Cele doua argumente fundamentale ale opozitiei occidentale la cultura occidentala sunt rasismul si imperialismul. Amandoua sunt false. Amandoua sunt insotite de o monstruoasa si insatiabila satisfactie a datoriei morale autopunitive. Acuzatia de rasism indreptat impotriva arabilor si a musulmanilor (desi musulmanii nu sunt o etnie sau o rasa) are un protocol subtil. Ea e pusa la lucru in momentele critice, de obicei, imediat dupa ultimul atentat terorist musulman (aici, musulmanii sunt un grup profesional net majoritar).

La Londra, politia trebuie sa faca fata acuzatiei de rasism, pentru ca are insolenta de a cauta in rucsacele pakistanezilor. Acesta e punctul in care ratiunea e pervertita complet, total. Dupa cine ar trebui sa se uite politia? Dupa bunicute albe, plecate cu sacosa la piata? Ce face promotorul unui asemenea argument, daca vrea sa fie sigur ca nu ii ia casa foc? De buna seama, scoate afara sticlele cu apa minerala, vesela si borcanele de dulceata, avand grija sa nu se atinga de canistra de benzina. Caci, daca ar da afara canistra, ar dovedi ca are ceva impotriva canistrelor si s-ar face vinovat de rasism