Pe vremea cand Transilvania facea parte din Imperiul Austro-Ungar, romanii de acolo care voiau sa treaca dincoace urmau carari secrete prin munti, trecand asa-numita Vama a Cucului. Pentru Vama Cucului nu era nevoie de nici un act, de nici o aprobare, chezaro-craiasca sau, dimpotriva, romaneasca. Mai tarziu, cand statul roman a fost facut cu forta "republica populara", si "socialista" in cele din urma, autoritatile comuniste au preluat de la rusi viza de iesire. Aceasta, aplicata pe un pasaport, ramane o curiozitate cu care s-au intalnit supusii dictaturilor comuniste. Viza de iesire specifica in ce tara ai voie sa calatoresti. Daca te intorceai, cand ti se daduse voie in Ungaria, si cu o viza austriaca pe pasaport, puteai sa te lingi pe bot: nu mai vedeai niciodata unul, nici macar cu o viza de iesire pentru RP Mongola. Cat despre noua Vama a Cucului, aceasta nu mai ducea in, ci afara din patria mama si nu era in munti, ci pe Dunare. La caderea comunismului, unul dintre principalele motive de entuziasm a fost redobandirea dreptului la circulatia libera. O data cu dobandirea unui pasaport la purtator, cetateanul roman a scapat, din decembrie 1989 incoace, si de "viza de iesire". Ca sa nu mai spun ca pasapoartele nu mai erau eliberate ca pana atunci de Securitate. Desi, zilele trecute, am putut citi cu propriii mei ochi intr-un ziar ca mostenitorul legal, dar nemarturisit al Securitatii - am numit SRI - isi baga din nou nasul in aceasta afacere, si anume transportand (?!) pasapoartele retinute la granita spre localitatile de domiciliu ale celor atinsi de aspra masura politieneasca. Nu era mai rapida chiar posta rapida? Cum insa am auzit un chestor de politie referindu-se la prevederi (ale legii, fireste) cu neuitatul accent ceausescian pe al doilea e, am inteles ca sechelele sunt inca in activitate. Chiar daca pare ciudat, avem azi chestori de militie si securisti d