Istoric literar de prestigiu, cu o activitate prodigioasă de câteva decenii în domenii universitare de specialitate, octogenar la anul, Al. Andriescu (născut în 1926, în zona Iaşilor) face parte din colectivul de editare a Bibliei de la 1688, al cărei text e pus în concordanţă cu două manuscrise medievale din aceeaşi sferă a traducerilor româneşti ale Bibliei, în colecţia Monumenta Linguae Dacoromanorum, girată de Universităţile din Iaşi şi Freiburg, colecţie preconizată să apară în douăzeci de volume (din care până acum au apărut şapte, în intervalul 1988-2004). În această calitate de cercetător a realizat două studii excepţionale, care au apărut ca prefeţe: un studiu despre importanţa Bibliei de la 1688 în cultura română, ca prefaţă la primul volum, Genesis, şi altul despre psalmi în literatura română, ca prefaţă la volumul XI, Liber Psalmorum. Cu un text identic, acest studiu a apărut în volum separat, în 2004, la Editura Universităţii ,Al. I. Cuza" din Iaşi, în colecţia ,Biblioteca de istorie literară".

În activitatea universitară a lui Al. Andriescu interferează într-un mod erudit şi fertil istoria literară, stilistica, istoria limbii şi filologia. Critica de actualitate i-a constituit însă primul domeniu de afirmare. A debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici şi scriitori contemporani, poeţi şi prozatori, glosaţi fie pentru a pune în evidenţă evoluţia limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluţia naraţiunii şi a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiaşi atenţii îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărţile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice (Stil şi limbaj, 1977), fie segmente de istorie a presei şi a limbii literare: Limba presei româneşti în secolul al XIX-le