BARUL CASEI Ne-am obisnuit sa credem ca Italia este tara cu bauturi fine, pline de sarm si de eleganta. Aceasta parere nu este in totalitate gresita, daca e sa ne gandin cel putin la Rieslingul Italian. Totusi, italienii au o bautura care ar putea cu usurinta sa concureze la tarie si la "masculinitate" cu votca ruseasca sau cu whisky-ul irlandez. Asemeni celor doua licori, Grappa este o bautura distilata. Semintele si coaja ramasa de la struguri, dupa ce li s-a stors mustul, nu se arunca, nici in Italia si nici la noi, in Romania. Tescovina italiana se numeste Grappa.
MIRACULOS. Am putea spune ca aceasta bautura are multe valente. Pe de o parte, ea este medicament. Se crede ca face adevarate minuni cand vine vorba de dureri de masele, dar asta nu e singura afectiune la care era folosita. Pe vremuri, era considerata un panaceu. Pe de alta parte, asemeni tuturor bauturilor alcoolice, este, pana la un anumit moment - care e bine sa nu fie depasit - , un bun factor de socializare, care iti ridica moralul.
In timpul celor doua razboaie mondiale, soldatii din prima linie purtau la ei si o plosca plina cu licoare amortitoare. Ea le dadea curaj in lupta si functiona ca un "calorifer intern". Mai in gluma, mai in serios, italienii spun ca Grappa e la fel de imprevizibila ca o jungla. Daca esti bine dispus, ea te va bine dispune si mai mult, daca insa esti suparat, deprimarea se va accentua.
INVENTIE. In mod traditional, sticla de Grappa are o forma lunguiata, foarte "aristocrata". Insa aspectul ambalajului nu ar trebui sa insele cumparatorii. Pe vremuri, "tuica italiana" nu era intotdeauna de buna calitate. Aici intervine in poveste o femeie, fiindca, deh!, vorba francezului, "cherchez la femme". In anii â70, italianca Giannola Nanino s-a casatorit cu patronul unei distilerii. Si, incercand sa salveze afacerea sotului, s-a gandit ca o Grappa facuta ca la c
