Am ajuns sa fac balet nu pentru ca as fi vrut eu, ci pentru ca asa s-au gandit ai mei. Dansam toata ziua prin casa si-atunci au zis sa ma duca la un liceu de coregrafie. Mie-mi placea sa dansez, Am ajuns sa fac balet nu pentru ca as fi vrut eu, ci pentru ca asa s-au gandit ai mei. Dansam toata ziua prin casa si-atunci au zis sa ma duca la un liceu de coregrafie. Mie-mi placea sa dansez, dar nu voiam cu nici un chip sa fac balet, nici nu stiam prea clar ce inseamna asta. Si, cu toate plansetele mele, m-au dus la auditie la "Floria Capsali", cand treceam in clasa a IV - a". Rade cu pofta, isi trece mana prin parul negru si continua: "Ce-am bocit eu inainte, dar sa vezi ce plangeam dupa, cand am aflat ca m-au admis. Eu tot speram ca n-o sa iau. Si nici acum nu inteleg cum de-am trecut examenul: eram mai grasut, mi-era foame permanent. Tin minte ca ieseam intre evaluari sa cer de mancare, ca nu-mi dadusera nimic de dimineata, sa par asa, mai "zvelt"..." De-atunci si pana astazi, "grasutul" a batut multe recorduri, devenind, la nici 22 de ani, cel mai bun balerin al momentului. Numele sau: Ovidiu Matei Iancu.
Premiile au inceput sa curga din clasa a VII-a
"Profesorul Constantin Marinescu e cel care m-a pus pe picioare. De la un elev de nota 7-8, am ajuns sa am 10 pe linie". Maestrul care imbina tehnica de dans clasic ruseasca cu cea frantuzeasca l-a pregatit si pentru primele concursuri. Intr-a VII-a, Ovidiu a luat premiul III la Concursul National "Oleg Danovski" din Constanta, intr-a VIII-a, a mai urcat un loc la acelasi concurs, pentru ca in 1999 sa reuseasca o dubla: locul I la Olimpiada Nationala de Balet si medalia de bronz la un concurs international de la Nimes, din Franta, "prima medalie internationala, dupa mai bine de 20 de ani, castigata de un balerin roman". Si de-atunci, nimeni n-a reusit sa intrerupa lantul succeselor: in 2000, Ovidiu
