Băieşiţa n-are leafă

absenţa se joacă de-a v-aţi ascunselea cu visele neîncepute

nefăcute neterminate

absenţa se joacă cu nenumăratele perechi de braţe

nesupuse mulţimilor înălţimilor rotunjimilor

absenţa se joacă de-a lungul şi de-a latul pereţilor

încărcaţi de ciorchini de oameni şi de fotografii de-ale lor

,băieşiţa n-are leafă" ş.a.m.d.

un rege de operetă decorează un general în ţinută

de gală

pînă la femeia cu gherghef şi înapoi

nu mai este decît un pas şi

liftul sparge acoperişul teatrului şi

uite cum trecem uşurel de la Naţional la Intercontinental

Bucureşti, 10/4/05

Aithér

(A cincea ţară)

uite că mă întorc într-un oraş pe care nu-l mai cunosc

pe care îl recunosc doar

precum ai spus tu atît de bine

un oraş a cărui identitate în numai două zile

devine din ce în ce mai ireală

- o irealitate imediată - îi suflu gîndindu-mă la Blecher

prietenului meu Jean-Christophe Lambert poet surréaliste

mirat să descopere Europa în parcul Cişmigiu

şi casa lui Dinu Lipatti vizavi de hotelul Minerva

şi în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a

rămas necunoscut

unde cinq jours plus tard

împreună cu tine şi cu prietenul Dan Matei

întîlneam preotul cu alură de bariton italian

uite că mă întorc într-un oraş unde acum

flutură steagurile firmelor

şi companiilor de asigurări internaţionale

pe care trecătorii fireşte le ignoră