E vară şi o căldură că pe ecranul televizorului meu se succed, la intervale egale de timp, doar imaginea doamnei Mona Muscă anunţându-şi demisia sub privirea straniu-mirată a premierului C.P. Tăriceanu, şi imaginea domnului Ionuţ Popescu, ministrul Finanţelor, refuzând să semneze ajutoarele promise de primul ministru pentru ,Tractorul". Şi e o caniculăăăăăăă..., încât pe faţa primului ministru se poate citi cu majuscule cugetarea-convingere că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se revocă...

Mare căldură!

Trecând la ale noastre, după ce ne-au ameninţat încă de prin primăvară, chiar toate televiziunile se ţin de cuvânt şi ne prezintă acum programe estivale care ar trebui să ne împietrească în faţa micilor ecrane măcar până la 1 septembrie. Ca să nu rămânem cu sufletele îndoliate cel puţin până la vara viitoare... Au apărut generice noi la emisiuni vechi şi invers, aşa că toată lumea, sufocată de-atâtea noutăţi, se bucură să plece la iarbă verde, la plajă, sau la rudele de la ţară care, grijulii, îi întreabă pe abia-sosiţii:

- Da' iară aveţi conced, dragă? Să ştiţi că televizorul nostru e stricat...

La o astfel de interpelare, pe musafiri îi apucă lehamitea şi li se face brusc dor de casă, de oraş, de şedere în faţa televizorului, unde nimeni nu-i întreabă nimic, nici măcar dacă nu cumva li-e sete, că despre foame majoritatea românilor vorbesc singuri, fiindcă în dependinţa locuinţei numită impropriu şi elegant cămară, e un pustiu care aduce în faţa ochilor imagini cu mirifica stepă rusească sau chiar cu Deşertul Gobi. Însă, reţeta vorbitului de unul singur la români se aplică şi când, de exemplu, telespectatorul află de la preşedintele Camerei Deputaţilor că acestor aleşi ai noştri li se vor cumpăra în toamnă autoturisme noi...

- I-auzii, frate! Păi, înseamnă că am scăpat de austeritat