Dincolo de prostul gust şi de vehemenţa trivială a tonului, există în articolul dlui Cristian Bădiliţă din A.L.A. nr. 778 o problemă de principiu care se cuvine luată în serios. Autorul articolului N. Manolescu, teolog consideră iluminismul secolului al XVIII-lea, un "curent de opinie intelectualisto-ignaro-ateist (cu pretenţii de occidentalism bovaric)". în ce mă priveşte, sînt dimpotrivă convins de dreptatea lui Hobbes, Locke şi Spinoza, care a triumfat un secol mai tîrziu în doctrina politică a iluminiştilor francezi, despre necesitatea separării bisericii de stat. întreaga lume modernă stă pe o idee pe care dl Bădiliţă (şi nu numai el) o ironizează astăzi, din nostalgia, probabil, a unui fundamentalism religios în care lui Dumnezeu i se cuvenea şi ceea ce aparţinea Cezarului. Mi se pare inutil să stărui asupra actualului război al lumilor, în care nu se mai confruntă neapărat regimuri, ci concepţii politice, de o parte aflîndu-se democraţiile de tip occidental (bovarice oare şi ele, dle Bădiliţă?), de cealaltă, teocraţiile de tip oriental. Şi nici spre care dintre aceste forme de stat s-ar cuveni să încline România postcomunistă, cu acordul, de altfel, mai mult sau mai puţin explicit, al instituţiilor noastre religioase.

Tot restul, în articolul din A.L.A., este un banal exerciţiu polemic al autorului, între două traduceri din Biblie, cărora ateiştii ignoranţi de la România literară le-au acordat un premiu, în vreme ce unii teologi le-au contestat, cu argumente nu de dreaptă credinţă, ci de ştiinţă a limbii sacre. Desigur, ca în orice polemică, se mai şi inventează cîte ceva. N-am susţinut nicăieri ideea conspiraţiei între BOR şi mass-media, ci doar suportul asigurat de cele două obscurantismului. Nici sensul spiritual al pelerinajelor nu l-am negat, ci doar transformarea lor într-o sursă de iluzii mîntuitoare mai cu seamă pentru trup. Iar leg