E vara, caldura topeste zidurile, gindurile, dorintele. Poate si sperantele. Cind scriu aceste rinduri stiu ca mai sint doua zile pina la inceperea celei de-a 63-a Conventii Mondiale de SF, Worldcon (4-8 august), pentru care peste 500 de fani, scriitori, editori din toata lumea se vor aduna la Glasgow. Acum, cind cititi acest articol, au trecut deja patru zile de la evenimentul SF al anului, cunoastem laureatii premiilor Hugo votate de participanti.
In acelasi timp cu Conventia Mondiala se va desfasura si Conventia Europeana (Eurocon), cu premiile ei, printre laureatii editiilor precedente numarindu-se Sergiu Farcasan, Adrian Rogoz, Ion Hobana sau revista Viata Romaneasca (la prima editie, din 1972), dar si Vladimir Colin, Victor Kernbach, Cristian Tudor Popescu, Mihail Gramescu mai apoi, pina la Liviu Radu, premiat in 2000.
Nu stiu citi romani vor ajunge acolo zilele astea. Probabil foarte putini si ma voi intreba din nou ce s-a intimplat cu fandomul romanesc, cu miscarea SF romaneasca, amintindu-mi ca, in 1993, la Jersey, romanii au fost, ca numar de participanti, printre primele cinci natiuni, alaturi de englezi, americani, olandezi si germani.
Lucrul cel mai grav dintre toate insa imi pare a fi lipsa Conventiei Nationale din acest an. Stiu ca de-abia am trecut de jumatatea anului si ar mai fi timp, dar ceva imi spune ca in acest an nu vom mai avea Romcon. Mare lucru! – vor spune unii. Oricum, in ultima vreme conventiile astea n-au insemnat mai nimic, iar premiile Romcon n-au constat decit in niste diplome amarite (cind au fost si alea).
Stiu ca scriitorii trebuie sa fie platiti pentru ceea ce publica, stiu ca premiile, pentru a avea oarece importanta, trebuie sa fie putine si consistente – ca atunci cind sint multe nu crede nimeni in valoarea premiantului, iar cind nu au si un suport material isi pierd interesul candidatilor
