- Diverse - nr. 157 / 11 August, 2005 A dat porumbul in lapte, si pe piata au aparut primii stiuleti, pe care lumea-i cumpara pentru fiert sau pentru fript. Vederea lor mi-a readus in minte o infioratoare poveste petrecuta in zilele de tinerete ale bunicii mele, in satul in care m-am nascut. Era pe la sfarsitul verii si cucuruzii erau de fript. Si ce preocupare mai mare poate fi pentru copiii de la tara, iesiti cu animalele la pascut, decat sa friga cucuruzi. Un verisor primar de-al dansei, un holteias, se afla cu un grup de cativa copii, cu vitele la pascut, intr-un hotar mai departe de sat. S-au pregatit sa friga cucuruzi. Cum in acel hotar nu avea porumb decat marele proprietar Siko, nici ca ar fi avut de unde sa ia stiuleti, decat de la el. Abia aprinsesera focul si s-au pomenit cu stapanul pamanturilor langa ei. Fara sa-i cerceteze, s-a repezit cu pieptul calului in baiatul cel mai mare, l-a doborat la pamant si s-a rotit de cateva ori cu calul peste el. Apoi a plecat in galop spre alte hotare. Un copil a fugit in sat, de unde au venit oameni cu un car si l-au dus pe baiat acasa, mai mult mort decat viu, cu mainile si cu picioarele frante. Parintii au inceput pregatirile pentru inmormantare, dar n-a murit, nici in ziua aceea si nici in zilele urmatoare. A inceput sa-si revina, dar a ramas infirm. A ajuns flacau si se tara slujindu-se de niste carje, pe care un om mai priceput i le-a facut. A invatat sa citeasca. Citea carti sfinte daruite de preot si de alti crestini. Acum, zilele si noptile si le petrecea in rugaciuni, si vestea de credincios s-a intins peste satele din jur. Au inceput sa vina la el oameni care aveau diferite necazuri, ca sa le citeasca, sa se roage pentru ei. Unii cautau asemenea pretexte si pentru a-l milui, pentru a-i usura suferinta. Intr-o zi, aflandu-se pe prispa cu o carte in mana, s-a pomenit in ograda cu proprietarul Siko, nu ca