La numarul 8 locuieste Trixi: slabuta, micuta, sare pe loc, ritmic, pentru a vedea peste gard, dind glas in pozitia aer si tacind in pozitia pamint, ceea ce atesta un perfect ritm inspiratie/expiratie, prin nimic inferior marilor inotatori sau marilor soprane. La numarul 9 locuieste Gilda: tot micuta, sloboade semnale cu un deosebit talent al modularii, astfel incit se distinge net tonul nemultumirii reale de cel alintat critic. La numarul 5 locuieste unul mare, cu glas baritonal, profund, dar egal ca semnificatie, astfel incit masivitatea nu compenseaza subtilitatea vecinelor. La numarul 4 este unul complet lipsit de personalitate, iar la numarul 2, un bloc pirpiriu si fara haz, evident, nimeni, la fel ca la nesuferitii de la 10.
La numarul 1-3 si la numarul 12 au locuit unii, dar au murit: parerile sint impartite daca a fost de moarte buna. Numitele personaje intretin relatii ambigue: o dispretuitoare toleranta reciproca trece usor in agresiune sau afabilitate.
Lidera de opinie locala este cea care, singura, nu e legata de un anume numar: Fetita ia masa la numarul 7, dar nu locuieste acolo; mai bine zis, ia masa si locuieste numai cind vrea ea. Ca de-obicei, libera optiune depinde de coduri. Primul: daca ploua, tuna, fulgera, sau cineva plesneste artificii in cartier, Fetita innopteaza intr-acel „numar liber“, adica, 2, 1-3, 7 si 12, in care se nimereste sa intre mai repede. Doi: e vreme buna si nici un cartierist nu-si serbeaza aniversarea, nici cu manele, nici cu artificii? Fetita alege numarul liber in virtutea unui riguros carnet monden, care prescrie sa nu dormi doua nopti succesive in acelasi loc.
De unde se vede ca Fetita stie ceea ce multi dintre noi ignora, anume ca prin raritate te faci dorita, dar ca iriti prin durata, sau frecventa exagerata. Acum, e drept ca CV-urile aleii dovedesc un anume stil: eu, de la 7, si vecin
