Acum noua luni, in Piata Constitutiei, il priveam pe Traian Basescu ridicindu-i miinile in aer lui Calin Popescu Tariceanu si Monei Musca. Nu stiam inca cine va forma guvernul, cine va conduce tara. De atunci evenimente politice, rafuieli de toate felurile, razboaie intre palate au avut loc. In tot acest timp, ceva a ramas constant: Traian Basescu si... discursul sau ce parea sincer, devenit jenant intre timp. Ajuns presedinte, Basescu isi continua campania electorala impotriva PSD, impotriva lui Dan Voiculescu, impotriva Guvernului, impotriva PNL, impotriva tuturor. Daca nu are un adversar isi cauta, daca nu are un dusman, isi face. La adapostul mandatului de cinci ani joaca pe un ton categoric, ireconciliabil si pina la capat. Ceea ce nu stie Traian Basescu este ca politica este un compromis ce trebuie facut in favoarea cetatenilor.
Daca chiar vrea intr-adevar sa schimbe ceva, orice ar fi acel ceva pe care il doreste cu tot dinadinsul schimbat, nu va reusi de unul singur sau ajutat doar de serviciile secrete care-i sint atit de dragi.
In sfirsit am ajuns sa aflam care a fost miza bataliei pentru cistigarea controlului asupra comunitatii de informatii, dusa de cele doua palate acum ceva timp. Se pare ca Basescu a fost cel care a reusit sa-si atraga simpatia interesata a serviciilor de informatii. Dar sa-ti spionezi propriul premier si sa folosesti informatii de mina a doua impotriva lui este un gind halucinant si pentru o tara ecuatoriala.
Nu se poate ca cineva care are acces la niste note informative (Dumnezeu stie cum si de cine or fi fost intocmite!) sa speculeze niste informatii in interesul puterii proprii, pentru a se debarasa de fostul partener, devenit peste noapte adversar.
Nu se poate sa induci ideea (neprobata) ca Premierul Romaniei face jocul „grupurilor de interese“, afectindu-i astfel imaginea, fara a afecta dir