Presedintele si premierul au intrat intr-o spirala conflictuala care pare sa fi pornit de la nimic. Grupurile de interese impreuna cu care ar fi ales sa guverneze Tariceanu. Cind vine vorba de probe insa, nu se stie inca daca e cazul ca ele sa fie dezvaluite.
Raspicat, decis, convingator, presedintele Basescu ne-a instiintat ca sintem guvernati de grupuri de interese. Venita de la altcineva, aceasta informatie ar fi parut o prostie. Cel mult, un truism, inutil, asadar, de luat in seama. Astfel a tratat-o si Tariceanu, dar aproape nimeni nu este dispus sa-i dea dreptate lui. Pentru ca nu e convingator. Pentru ca a sovait prea mult.
Si pentru ca nu e Basescu. Iar presedintelui nu-i pasa daca are sau nu dreptate. Nu-i pasa daca grupurile de interese se refera sau nu la mafioti. Profita doar ca are ocazia sa sustina ca el nu reprezinta decit interesul poporului. Si, probabil, chiar crede ce spune. Este o ipocrizie superioara, a cuiva care stie ca nu este deloc vulnerabil.
Ca exemplu, inainte de alegeri, a sustinut, intr-un faimos interviu dat „Evenimentului zilei”, ca va cistiga din primul tur si a explicat si de ce. Declaratia ar putea avea mai multe niveluri de lectura: „Eu sint mai aproape de electorat, stiu mai bine ce vrea electoratul decit chiar dvs., ziaristii“.
Acum, Traian Basescu a redescoperit placerea jocului. Ii este usor sa obtina aproape orice numai din vorbe. Este convins ca o face pentru o cauza buna. Si, desi observa ca rezultatele sint, uneori, proaste, nu crede ca ar avea vreo parte de vina. Dupa patru ani de primarie, a invins, de unul singur, un consiliu si un guvern si a reusit chiar sa obtina propriul consiliu si apoi propriul guvern.
Cu toate astea, orasul pe care l-a administrat nu arata cu mult mai bine. Culmea insa, are locuitori mai convinsi.
Ceea ce pare ca ar vrea
