Inconsecvente liberale (II)

Satisfacerea unor interese personale sau de grup, fara atasament la principii, a impins liberalii lui Radu Campeanu in guvernul Stolojan alaturi de FSDN chiar daca PNL era membru in CDR, deci alaturi de taranisti in opozitie. Din aceasta ambigua pozitie liberalii au avut totusi un succes marcant in februarie 1992, cand Crin Halaicu a castigat Primaria Capitalei. Aburii victoriei i-au determinat pe adeptii lui Campeanu sa nu accepte paritatea pe liste cu PNTCD pentru alegerile generale si sa paraseasca Conventia. Fatal deznodamant pentru ei, caci n-au atins pragul electoral parlamentar, si dezastruos pentru Radu Campeanu, facut raspunzator si inlocuit la conducerea partidului cu Mircea Ionescu Quintus. Nicolae Cerveni a condus in aceasta perioada o formatiune liberala PNL-CD care a obtinut in interiorul CDR 9 mandate parlamentare. Tot in Conventie, pentru o perioada scurta au fost si PNL-AT (condus de Rene-Radu Policrat si apoi de Dinu Patriciu) si PAC, ambele de sorginte liberala. Cand aceste mici partide au parasit CDR, PNL condus de Quintus a fost reprimit si a dat dovada de... acelasi oportunism. In 2000, dupa ce Valeriu Stoica (Justitie), Calin Popescu Tariceanu (Industrie si Comert), Sorin Stanescu si Crin Antonescu (Tineret si Sport), Dan Radu Rusanu, Daniel Daianu si Decebal Traian Remes (Finante) facusera parte, pe rand din guvernele Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu, liberalii s-au spalat pe maini de pacatele triumviratului CDR-USD-UDMR si au rupt total legatura cu cei patru ani de guvernare, iesind din nou din conventie si aruncand vina esecului pe taranisti. La alegerile locale din 2000 prim-vicepresedintele Valeriu Stoica a imprimat linia politica a lui... Dinu Patriciu, aceea de vanatoare de candidati cu sanse. Asa a aparut George Padure, candidat "liberal" la Primaria Capitalei clasat al patrulea in pr