Ieşirea spectaculoasă a preşedintelui Băsescu la Radio România Actualităţi a trezit reacţii dintre cele mai diverse. Chiar oameni de bună-credinţă au spus că "nu se face", că trebuia să vorbească cu Tăriceanu în particular ceea ce a spus la radio. Acest argument al spălării rufelor în familie este unul fals. Preşedintele Băsescu a ajuns la putere cu un mesaj puternic anticorupţie. Acum trebuie să facă ce a promis, altfel nu va face decît să ridice cinismul publicului la cote catastrofale: dacă şi Băsescu a făcut pace cu corupţii sau a fost învins de ei, atunci chiar nu mai este nimic de făcut. Preşedintele are deci o datorie clară de onorat. Şi pînă acum a fost mai degrabă pe linie (asta nu înseamnă că nu are datoria de a lămuri punctele rămase în suspensie cu personaje din jurul său, ca Gheorghe Seculici sau Elena Udrea). Ce înseamnă corupţie în România? Intervenţia lui Băsescu la radioul public este mai mult decît o mică şuetă cu bîrfe politice, aşa cum s-ar înţelege din multe comentarii. Este un atac frontal la cea mai gravă formă de corupţie: captura statului. Corupţia din România nu este ca aceea din Suedia, unde apar cazuri de oficiali care iau bani pentru interese private. În România (de fapt, în toate statele slabe din zonă, cum remarca un raport al Băncii Mondiale), corupţia se manifestă prin capturarea instituţiilor de către grupuri de afaceri. Ca să fie mai clar, spre exemplu, Dan Voiculescu nu trebuie să dea mită pentru a avantaja firma Grivco pe piaţa ener-giei electrice. Dan Voiculescu are, pur şi simplu, Ministerul Economiei la degetul mic. Aceasta este corupţie instituţionalizată şi aici trebuie dusă bătălia. Orice schimbări ar face Monica Macovei prin parchete, nu este de ajuns atunci cînd statul în sine este capturat de interese private. În situaţie de captură a instituţiilor, nu legea în sine este relevantă, ci morala publică e etalonul de la care