In zodiacul valutelor si monedelor nationale, leul e un nativ aparte. Bantuit, din cand in cand, de ganduri negre, instrainat tot mai mult de economia pe care o reprezinta, ori umflat artificial In zodiacul valutelor si monedelor nationale, leul e un nativ aparte. Bantuit, din cand in cand, de ganduri negre, instrainat tot mai mult de economia pe care o reprezinta, ori umflat artificial pentru a satisface orgoliile unor speculatori misteriosi, leul nostru se remarca mai mult prin paradoxuri decat prin valoarea lui reala. Ba, mai nou, e bolnav de "sindromul olandez", dobandit atunci cand i s-a taiat fara anestezie coada de patru zerouri. Aceasta "boala" a leului arata ca aprecierea nu e bazata pe vreo performanta economica, ci se datoreaza numai jocului infernal al cererii si ofertei de pe piata valutara interbancara. Multa, tot mai multa valuta in oferte si din ce in ce mai putini lei in cereri inseamna o crestere a pretului leului, respectiv, o ieftinire a valutelor. Evolutie nesanatoasa, pentru ca productivitatea, principalul generator al cresterii economice, este in Romania incomparabil mai mica decat in tarile Uniunii Europene sau in SUA. Acum, nici cei mai versati valutisti nu-si pot explica de ce au devenit mai rentabile "operatiunile" cu lei decat cele cu euro sau dolari. Pot doar sa observe ca norocosul care a cumparat lei ieftini, cam 40.500 la un euro, respectiv, 32.600 la un dolar, la sfarsitul anului trecut, ii poate vinde, astazi, mult mai scump. Pentru 40.500 lei vechi, dar buni si aia, acum poti obtine 1,19 euro, iar cu 32.600 lei cumperi 1,18 dolari. Asadar, o crestere de 19%, respectiv de 18% in mai putin de noua luni reprezinta o bonificatie care depaseste orice dobanda bancara si-l face sa paleasca pe cel mai aprig camatar. Ideea ca nu e sanatoasa aceasta majorare, deoarece economia n-a atins nici macar o treime din aceasta performanta, poate f