Vlad Radescu(Foto: Lugojpress)
- Istoriografia comunista, de dinainte de 1989, scria ca bunicul dvs., generalul Nicolae Radescu, prim – ministru al Romaniei in perioada 1944 – 1945, a incercat sa impiedice dezvoltarea revolutiei populare, a ordonat reprimarea manifestatiei de masa din 24 februarie 1945 si a fost silit sa-si dea demisia la 28 februarie 1945. Ce credeti ca este adevarat din toate acestea?
- Afirmatiile privind reprimarea si toate celelalte fac parte din ideologizarea istoriei, care s-a produs dupa 1947, odata cu izgonirea Regelui. stiu ca generalul Nicolae Radescu a fost un mare patriot, de o mare naivitate. Nu cred ca a fost un om politic, fiindca omul politic – o vedem si azi – trebuie sa stapaneasca foarte bine tehnica compromisului.
Ceea ce, se pare, Nicolae Radescu n-a facut la vremea aceea, vreme grea pentru tara si pentru patrioti. S-a opus atat Germaniei hitleriste, care si-a varat bine coada in evolutia tarii noastre, cat si, mai ales, amestecului sovietic in treburile interne ale Romaniei. Atunci era deja prim – ministru.
Visinski, un om de trista amintire al imperialismului de tip sovietic, a batut cu pumnul in masa si a cerut Regelui ca generalul Nicolae Radescu sa demisioneze. El a devenit ultimul prim-ministru al Romaniei democrate, inainte de comunisti. Am o emotie sa evoc con-tributia lui cu totul si cu totul speciala, demna, la istoria Romaniei.
Sper sa intalnim si in zilele noastre, daca va fi cazul, oameni atat de responsabili sa conduca destinele tarii. A fost o victima a vremurilor. A emigrat si a murit in 1953, in Statele Unite. Desi avea o varsta destul de inaintata (s-a nascut in 1876, la Bu-curesti, n.n.), a incercat sa coaguleze rezistenta anticomunista si antisovietica.
- A
